io care sunt eu

mdeahhh...martie, frig, iarna, primavara, frig, brr, gheata, zapada, praf, soare, nervi, plictis, sictireala, oboseala, foame, mancare, tristete, pesimism, gri, cenusiu, dezamagire, iritare, enervare, depresie, emotie, cantec, amar, murdar, trecut, prezent, iar maine e o alta zi...

iaka asa...asta ii la mine primavara din calendar...mai putin in suflet si deloc afara... NB!!!

P.S. puuup iubire...tu stii ca io te iubesc!!!

Pavel Turcu si Constantin Tanase

Scriu asta dupa primele zile ale saptamanii. Una agitata, cu multe opinii, controverse si discutii...Sa fie vorba de apropierea lansarilor concurentei??? Probabil, nu stiu...

E o chestie ce incepe sa ma deranjeze in ultima vreme...Vorbesc de discutiile despre norme si valoare...Fie in jurnalism, fie in muzica...Da, da, vb de Constantin Tanase si fenomenul Pavel Turcu...Iata ca i-am pus la un loc, ceea ce nu cred ca este foarte corect, dar au ceva in comun...

Primul semnaleaza, dar si critica un tip nou de jurnalism...Cel al online-ului si a titlurilor bagate de portaluri...Se referea omul la un titlu' de pe concurenta, insa cu referire la fenomen...In cor au intrat mai multi internauti care se arata deranjati de stirile de pe online...Ar deforma realitatea...Cred si io ca se mai exagereaza, dar ce sa-i faci...Totusi, vizitatorii is prea destepti ca sa se prinda in capcana titlurilor, iar dintr-o privire pe diagonala ai vazut totul in stire...Si iti ia doar cateva secunde, un minut maxim...Si pentru ce atata tam-tam???

Ce legatura are asta cu Pavel Turcu??? Apoi cineva, vb de juriul Eurovisionului format din super stele si specialisti, cauta calitate in piesa si vocea sa...Nu o vor gasi pentru ca nu exista...Asta tot in mai putin de un minut se poate observa...In schimb vezi altceva, ceva ce nu ai sa mai auzi...Si asta place si atrage...

Si acuma stau si ma gandesc, de ce atata zarva...Mie mi se par, si titlurile, si turcu, chestii normale care nu afecteaza cu nimic bunul mers al lucrurilor in cotidianul moldovenesc...Le mai da o culoare si pana la urma, de ce avem atata creier in cap...Sa ne faca singuri sa evaluam ce e bun si ce e rau, dar nu sa-mi arate asta cineva cu degetul...Parerea mea...

Sa scriu sau sa nu mai scriu, aceasta-i intrebarea...

Da, da...Iata ca ma framanta acum aceasta magnifica intrebare... De cand m-am angajat, bloguletzul meu este intr-o profunda suferinta...Putine postari, trafic mic (nu ca ar fi fost tare mare vreodata), comentarii aproape deloc si oleaca de plictis... Acuma cand ma uit in urma, vad ca am 3 luni si ceva de cand nu m-am atins de blog...

Iata ca, mai nou, am o dilema. Imi spune cineva, tare drag sufletelului meu, dar si subiectiva fiind, sa ma apuc de scris..Ca-i place cum povestesc pe aici...No, acuma ce sa zic, si mie imi place, dar nu prea am timp. Atunci macar o data pe saptamana, ma roaga...

Mdeah...Stau si ma gandesc si tot asa cu gandurile, iata ca am scris...Inseamna ca ma apuc de scris...:) Buna Ziua!!!

Să aducem muzica noastră la Seattle!!!

Azi am fost la un post de radio local, de fapt comunitar de langa Seattle. Se cheamă KBCS și emite pe o rază de vreo 200 de km. Poate fi ascultat și online.

Interesant că în America, numele stațiilor de radio care emit mai la vest de Mississippi trebuie să înceapă cu K, iar cele de la est cu W. BCS vine de la Bellevue Comunity Station. Bellevue este un colegiu de pe aici, iar comunitar înseamnă că emit doar pentru comunitatea asta, care de fapt prin donații și finanțează radio-ul. Anul acesta au adunat circa o jumătate de milion de dolari și nu bagă deloc publicitate. E un principiu.

Spun că sunt ascultați de circa 80 de mii de oameni și sunt destul de populari. Sunt flexibili, iar programul lor conține știri, talk showuri și multă muzică de calitate. Au o colecție frumoasă de veniluri, dar și CD-uri. Au muzică din foarte multe țări, însă din păcate mai puțină din Moldova. I-am promis tipului de la radio că o să-i trimitem ceva. Eu m-am gândit în primul rând la Zdob și Zdub și Trigon. Cam asta e de calitate, interesantă și ar prinde acestui radio, părerea mea.

Haideți să-i trimitem piesele mai interesante de origine moldovenească lui Joaquin (Wakx) Uy de la KBCS. Adresa de e-mail: juy@kbcs.fm. El așteaptă, iar eu cred că am face un lucru bun!!!

P.S. În poză e Nicu Cușchevici de la Ziarul de Gardă care se uită peste venilurile de la KBCS.

Seattle - un oraș în care mi-ar plăcea să trăiesc

De ieri sunt în capătul Americii. Seattle - capitala statului Washington, nord-vestul SUA, aproape de Pacific, dar și de Canada...Asta mai puțin contează. Cel mai important lucru este că acest Seattle este un oraș foarte deosebit.

Are ceva mai mult de 500 de mii de oameni, iar împreună cu împrejurimile cred că depășește cel puțin milionul. E așezat pe malul Puget Sound, în traducere Golful Puget al Pacificului. E verde, spune lumea că plouă des.



Se trăiește din câte se pare destul de bine...E și normal, de vreme ce aici își au sediul Microsoft-ul și Amazon-ul, iar până nu demult și Boeing-ul avea cartierul general pe aici. Acum au rămas numai cu o fabrică gigant și propriul aeroport de testări...



E superb acest oraș, dinamic, înfloritor și tare liber...Aseară a fost Halloween-ul, iar pe străzi un adevărat spectacol...Tare interesant și drăguț, ca și blogul meu de altfel...:))



Au câteva chestii interesante pe care așa le-am observat.

Centrul orașului e tare compact. Împrejmuit de câțiva zgârâie nori, nu te pierzi niciodată și găsești ușor orice adresă.



Sistemul de transport urban e genial de simplu. În oraș călătoriile nu se plătesc. Asta pentru a determina orășenii să lase mașinile, pentru un oraș mai verde și degajat. Prin downtown este săpat un tunel, acolo pe unde merg autocare și tramvaie. De altfel merg și la suprafață, dar tot e mai bine așa. Au cel mai vechi monorail, un fel de tren aerian, din lume. Ce-i drept are numai o stație și costă 2 dolari.



E patria starbucks-ului...La fiecare colț câte o cafenea, bună și ieftină.

Space Needle - un simbol al orașului nu este decât un turnuleț frumos, construit în 1962 cu ocazia World Trade Fair ce a fost organizat pe aici. De la înălțime, orașul se vede tare frumos.



Au o piața gigantică de pește, nu am fost încă, dar se spune că e cea mai mare din SUA.

Tare mulți tineri din toată lumea. Am întâlnit un spaniol ce lucrează la Microsoft și români, printre care și un basarabean de-al nostru de la Amazon. Se spune că Seattle este unul dintre puținele orașe din America unde oamenii chiar gândesc....:)

Lângă aeroport este un orășel de făcut shopping. Mall, bestbuy, mâncare, haine, tot ce vrei găsești acolo. Tare frumos și bine gândit. Asta e definiția Seattle-ului cred, minte multă, diferită pusă să facă ceea ce știe mai bine...

De asta cred că mi-ar plăcea să trăiesc aici...Asta nu înseamnă că vreau cu tot dinadinsul, dar mai știi...:)

P.S. foarte important..pozele sunt facute de mine si imi apartin, cum s-ar zice...:)

Ploua la Washington...Nu ca tare v-ar interesa, dar totusi...

Dupa ce ieri a fost o vreme tare frumusic, iata ca astazi ne-am trezit cu nori si o ploaita mocaneasca. Totusi nu este frig si asta e bine...

Ieri am facut shopping de nevoie...Daca nu mai avem bagaje, problema chilotilor si a unui tricou sau ciorap curat era destul de arzatoare...Asa ca stimate gazde, unde sa mergem sa ne luam hanutze?? La Pentagon City, acolo...Asta e la urmatoarea statie de metro de dupa cea mai mare cladire din lume, pe care din cauza noptii nu am putut sa o zarim. Am mers la Marshall, un fel de...gumanitarka... Poti sa gasesti ce vrei, lucreaza etiopieni, iar haine cumpara negri, asiatici si moldoveni...:)))

Rezultatul shoppingului: o camasa tare mumusika de 13 dolari, chilotei de la Calvin Klein si Tommy Hilfieger, vreo 5 tricouri si 4 perechi de ciorapi. Astazi sunt ca nou...

Dupa program, vizitam dupa-amiaza Washington Post...Abia astept. Diseara insa, Washington Capitals are meci...Tare as vrea sa merg sa-l vad pe Ovechikin, dar am inteles ca e prea scump si rau de tot imi pare...:((( Oricum se anunta o zi tare interesanta, asa ca voua tuturor - Noapte Buna...The show most go on!!!:))

P.S. am poze asa de mumushele, doar ca nu pot face upload sa le fac publice...Mai incerc....

Hello America!!! Aventura de Frankfurt

De ieri sunt la Washington DC, capitala SUA intr-un program al Departamentului de Stat. Timp de 3 saptamani voi vizita nu mai putin de 5 orase americane si ma voi intalni cu zeci de oameni. Totul pentru a gasi solutii, idei, oportunitati pentru a avea un www.protv.md mai prietenos si bun. Nu ca nu ar fi, dar loc de mai bine se poate...

Ne-am pornit sambata in America, dar am ajuns Duminica seara cum ar fi in MD. Nu mai putin de 36 de ore am avut nevoie pentru asta. Cine e vinovat??? Inca nu stim...Oficial nimeni nu isi asuma responsabilitatea, insa noi credem ca e compania noastra Air Moldova cu care ne-am pornit in aventura noastra...

Sambata 5.00: E ora la care m-am trezit pentru a nu intarzia la aeroport. La ora 8.05 urma sa luam avionul spre Frankfurt, unde la 12.15 aveam conexiune spre Washington...Surpriza...In aeroportul din Chisinau ne-au anuntat ca zborul intarzie. Asta pentru ca sunt probleme climaterice la Frankfurt. Intr-un final, la 10 si ceva ne anunta astia de la Chisinau ca pierdem avionul, iar noi trebuie sa ne impartim in 2 grupuri, unul de 2 si altul de 5 pentru a ajunge in SUA. Primii 2 urmau sa plece in dupa-amiaza zilei cu un alt avion spre Washington, restul de 3 a doua zi dimineata... Am zis ca mergem toti 5 in Frankfurt, la urma urmei 2 pleaca, ceilalti innopteaza acolo si ne pornim a doua zi...

Sambata 13.08: Am ajuns in Frankfurt. Cine a mai fost acolo stie foarte bine ce inseamna acest aeroport. I-am zis un Babilon al timpurilor noastre: foarte multa lume, avioane, forfota, agitatie, cozi, strasnic... La United Airlines cu care urma sa mearga 2 persooane dupa amiaza cu o alta cursa ni se spune ca nimeni nu a facut nicio rezervare, iar locuri libere nu sunt nici macar pentru a doua zi. Sunam la reprezentantul Air Moldova, nimic.... In cele din urma un nene de la United ne duce la terminal si ne spune sa stam pe lista de asteptare... Pentru ca dimineata a fost ceata, mai multe curse au intarziat ceea ce a facut ca tare multa lume sa piarda avionul spre Washington, inclusiv noi...

Sambata 17.00: Avionul spre Washington pleaca, noi ramanem in aeroport... Ne-au rugat sa mergem la Lufthansa sa ne rezolve alta cursa. Dupa vreo 5 ore de stat in rand, vorbim cu reprezentantii lor. Astia ne spun ca nu pot sa faca nimic, curse libere sunt abia marti, totul e full... Pentru ca nu avem vize, ei nu ne pot redirectiona spre alte aeroporturi sau sa ne cazeze in vreun hotel...In cele din urma, obositi si sictiriti ne luam bilete acasa... Aventura americana se sfarsea... La fel ca si puterile noastre...

Sambata 23.00: Ne gasim niste scaune in aeroport si mergem la culcare... O ultima sansa, mai mergem o data la Lufthansa...Aflat dupa orele de program, un nene de la ei se arata tare dragutz. Repeta povestea cu nu sunt locuri, dar ne da vouchere de mancare, 75 de Euro, lucru pe care spune ca nu este obligat sa-l faca pentru ca noi nu avem bilete la ei si ne face rezervare pe lista de asteptare la avionul lor de a doua zi...

Duminica, dupa 1.00: Ne culcam intr-un sfarsit...Daca asta se poate de spus culcare...Intinsi pe niste scaune incomode am mai reusit sa atipim pana pe la vreo 5 cand se incepe curatenia si traficul se reia...

Duminica 10.00: Prima cursa spre Washington a lui United. Oamenii ne cunosc de sambata deja. Aceeasi poveste, nu sunt locuri, dar o promisiune, va punem pe lista de asteptare la toate avioanele care merg incolo... Promisiune indeplinita. Mai avem 3 sanse cu 3 avioane...

Duminica 12.15: Bucurie mare...Suntem primii pe lista de asteptare la prima cursa si ne dau biletele!!! Yuhooooooooooooooooooooo!!!! A fost ceva, altfel ma vedeam intors acasa...

Duminica, 15.20, ora SUA: Am ajuns dupa o calatorie de 8 ore si jumatate prin turbulente la Washington...Bagajele au ramas la Frankfurt. Le asteptam si acum...In schimb suntem in America...

Impresii: Frankfurt e un aeroport enorm. Daca ceva se intarzie, apoi e jale mare... Washingtonul e degajat. Totul e larg, totul e aerisit. Asta e o prima impresie. Stam intr-un hotal tare bun in buricul targului. Conditii excelente: living, bucatarie cu resou si tigaie, baie, dormitor cu vreo 6 perne, climatizor, tot ce vrei... Azi incepem programul mai tarziu ca sa putem sa ne revenim dupa aventura Frankfurt...Am sa revin cu detalii in ziua urmatoare... Am si poze de la Frankfurt si o sa intelegeti cred ca mai multe prin ce am trecut... Una peste alta este o experienta tare buna.. Am inteles multe despre ce inseamna un aeroportul si cum merge treaba cand ceva nu merge...:)