Fdyshhh

[feature de la scoala de jurnalism] Grădina Publică din centrul Chişinăului. Aglomeraţie, vânt, frunze şi multă agitaţie. Pe unele alei se plimbă îndrăgostiţii ţinându-se de mână, pensionarii stau la o vorbă, iar mamele îşi plimbă copilaşii. La intrarea în parc dinspre Aleea Clasicilor, ca în fiecare joi, Ziarul de Gardă îşi aşteaptă cititorii «să mai pună lumea la cale». De această dată invitata ziarului este noul şi deocamdată unicul vice-primar al Capitalei, Lucia Culev. O politiciană nouă, carismatică, energică, sinceră şi foarte hotărâtă. Facem cunoştinţă. Suntem studenţii Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism, curioşi, interesaţi şi mulţi. O înconjurăm pe simpatica domnişoară şi o luăm la rost. Aflăm că jurnalismul e cea mai nobilă şi frumoasă meserie de pe pământ. Ceva ce odată intrat în sânge, nu te mai lasă în pace. E foarte greu să treci de la munca de teren la cea de birou. «Am aşa un birou mare, cu fel de fel de lucruri, şi trebuie să stau toată ziua acolo, nu pot altfel.

[Alt material de la Scoala] Administraţia clădirii Guvernului a pus la punct un sistem greoi de intrare în sediu. Pentru a obţine un permis de intrare ai nevoie de multă răbdare, puţin noroc şi mult timp la dispoziţie... Impozanta clădire din centrul capitalei reprezintă un adevărat mister pentru orice trecător. Se ştie că de acolo se conduce ţara. Prea puţină lume ştie ce e acolo. Cum se intră şi ce se face în acest edificiu. Intrarea în Executiv se face prin trei intrări, toate dotate cu uşi automate şi un sistem de securitate bazat pe un permis de intrare. Membrii Guvernului deţin astfel de permise permanente, iar vizitatorii sunt obligaţi să obţină un permis temporar. Prima intrare este dinspre str. A. Puşkin. Te aşteaptă un agent de securitate bine făcut şi aproape deloc amabil. Urmează un scurt interogatoriu: «Dar la cine ai nevoie? Dar pe cine cauţi? Dar de ce-ţi trebuie?»...Urmează finalul apocaliptic. «Nu ştiu...Sună...Vezi....Caută...Fără permis nu intri!» Oricum aflu că ac

[E o lucrare in cadrul scolii de jurnalism. E un material care imi place.] Jucătorul de fotbal preocupă milioane de oameni, stârneşte dispute aprinse, emoţii şi multe patimi în jurul său. Adulat la victorii, ignorat la înfrângeri, vedetă în timpul tinereţii, uitat la bătrîneţe. O viaţă scurtă, plină de bucurii, drame şi multe pasiuni, iar în urma sa rămân doar amintiri. Igor Oprea e autorul primului gol pentru naţionala Moldovei într-un meci oficial. Se întâmpla acum 13 ani оn urmă, la Tbilisi în primul meci a preliminariilor Campionatului European de Fotbal. „Cu siguranţă e cel mai important gol din cariera mea de fotbalist. A decis victoria noastră în faţa mult mai titraţilor georgieni la ei acasă. A fost ceva unic, pentru că am fost fundaş, genul de jucător ce nu prea bate goluri”, îşi aduce aminte cu multă plăcere şi cu o oarecare nostalgie jucătorul. Deşi a jucat peste 10 ani pentru naţionala Moldovei, adunвnd 44 de selecţii, Igor Oprea este de o modestie debordantă şi o simpleţe

Am inceput scoala de studii avansate in jurnalism... Nu am mai bagat nimic pe blog de prin august... Nu am avut timp deloc... Am facut engleza...Acu' am un nivel intermediar solid...Sunt tare... Joc fotbal, pana mai deunazi am si antrenat, foarte interesant... M-am apucat de alt blog... Blog-ul echipei de fotbal a orasului Ungheni... Il vedeti aici ... L-am facut pe wordpress, care am citit in diverse blog-uri ca ar fi mai bun si performant decat asta de pe blogger...Nu stiu...Mie nu-mi pare deloc asa... Is foarte ocupat, insa in scurt timp sper sa reusesc cu toate, si sa am timp de internetul meu drag si scump... Numai Bine