Fdyshhh

mdeahhh...martie, frig, iarna, primavara, frig, brr, gheata, zapada, praf, soare, nervi, plictis, sictireala, oboseala, foame, mancare, tristete, pesimism, gri, cenusiu, dezamagire, iritare, enervare, depresie, emotie, cantec, amar, murdar, trecut, prezent, iar maine e o alta zi... iaka asa...asta ii la mine primavara din calendar...mai putin in suflet si deloc afara... NB!!! P.S. puuup iubire...tu stii ca io te iubesc!!!

Da, da...Iata ca ma framanta acum aceasta magnifica intrebare... De cand m-am angajat, bloguletzul meu este intr-o profunda suferinta...Putine postari, trafic mic (nu ca ar fi fost tare mare vreodata), comentarii aproape deloc si oleaca de plictis... Acuma cand ma uit in urma, vad ca am 3 luni si ceva de cand nu m-am atins de blog... Iata ca, mai nou, am o dilema. Imi spune cineva, tare drag sufletelului meu, dar si subiectiva fiind, sa ma apuc de scris..Ca-i place cum povestesc pe aici...No, acuma ce sa zic, si mie imi place, dar nu prea am timp. Atunci macar o data pe saptamana, ma roaga... Mdeah...Stau si ma gandesc si tot asa cu gandurile, iata ca am scris...Inseamna ca ma apuc de scris...:) Buna Ziua!!!

De ieri sunt în capătul Americii. Seattle - capitala statului Washington, nord-vestul SUA, aproape de Pacific, dar și de Canada...Asta mai puțin contează. Cel mai important lucru este că acest Seattle este un oraș foarte deosebit. Are ceva mai mult de 500 de mii de oameni, iar împreună cu împrejurimile cred că depășește cel puțin milionul. E așezat pe malul Puget Sound, în traducere Golful Puget al Pacificului. E verde, spune lumea că plouă des. Se trăiește din câte se pare destul de bine...E și normal, de vreme ce aici își au sediul Microsoft-ul și Amazon-ul , iar până nu demult și Boeing -ul avea cartierul general pe aici. Acum au rămas numai cu o fabrică gigant și propriul aeroport de testări... E superb acest oraș, dinamic, înfloritor și tare liber...Aseară a fost Halloween-ul, iar pe străzi un adevărat spectacol...Tare interesant și drăguț, ca și blogul meu de altfel...:)) Au câteva chestii interesante pe care așa le-am observat. Centrul orașului e tare compact. Împrejmuit de câț...

Dupa ce ieri a fost o vreme tare frumusic, iata ca astazi ne-am trezit cu nori si o ploaita mocaneasca. Totusi nu este frig si asta e bine... Ieri am facut shopping de nevoie...Daca nu mai avem bagaje, problema chilotilor si a unui tricou sau ciorap curat era destul de arzatoare...Asa ca stimate gazde, unde sa mergem sa ne luam hanutze?? La Pentagon City, acolo...Asta e la urmatoarea statie de metro de dupa cea mai mare cladire din lume, pe care din cauza noptii nu am putut sa o zarim. Am mers la Marshall, un fel de...gumanitarka... Poti sa gasesti ce vrei, lucreaza etiopieni, iar haine cumpara negri, asiatici si moldoveni...:))) Rezultatul shoppingului: o camasa tare mumusika de 13 dolari, chilotei de la Calvin Klein si Tommy Hilfieger, vreo 5 tricouri si 4 perechi de ciorapi. Astazi sunt ca nou... Dupa program, vizitam dupa-amiaza Washington Post...Abia astept. Diseara insa, Washington Capitals are meci...Tare as vrea sa merg sa-l vad pe Ovechikin, dar am inteles ca e prea scump si r...

Se dedică "oaspeţilor sub acoperire" de pe grupul basarabenilor din Cluj de pe yahoo... Scrie Alexandru Furtună, licenţiat în Ştiinţe Politice la UBB... Vă rog să citiţi mesajul!!! E valabil pentru toţi "oaspeţii sub acoperire" de pe facebook, twitter, forumuri, etc. etc. Daca sunt "oaspeti sub acoperire" pe acest grup public, va rog sa va ganditi de 10 ori daca merita sa dati in gat oamenii care se implica in dezvaluirea adevarului despre ceea ce se intampla in tara noastra. Insasi faptul ca cititi aceste randuri, indiferent de etnia Dvs, presupune o oarecare cunoastere si intelegere a culturii si a subculturilor celor care vorbesc limba romana. Oricat nu ati castiga de pe urma unor astfel de activitati, in fond si la urma urmei, vor avea de pierdut toti, inclusiv DVS. Ceea ce urmeaza sa se intample in Moldova nu e doar trist, ci jalnic! Moldova e deja in criza de ceva timp. Remitentele au scazut cu mai mult de 30% fata de anul trecut, iar acum urmeaza sa...

Am râs astăzi cu poftă când am auzit că o colegă de-a mea a crezut că Blogovăţul este o sărbătoare religioasă...Mai ales că suntem şi în Postul Mare... Totuşi este şi de plâns această remarcă. Asta pentru că prea puţină lume la noi ştie ce este un blog, cu ce se mănâncă şi la ce este nevoie de acestea...Şi e păcat... Vina e a noastră, a celor care se consideră bloggeri...Avem nevoie de mai multă vizibilitate şi importanţă... După ce multă lume şi-a exprimat satisfacţia faţă de blogovăţul din acest an, io cred că am să fiu mai puţin entuziasmat...Nu am fost anul trecut, astfel că nu vreau să fac o comparaţie... Festivalul e o idee excelentă, e ceva absolut necesar pentru comunitatea de bloggeri. Evenimentul mi s-a părut cam rece şi trist. Mă aşteptam la mai multă atmosferă şi voie bună. Grupuleţe, bisericuţe şi prea oficial a fost totul, nu ştiu cum...La fel s-a făcut şi votarea şi jurizarea...Nu spun că a fost neobiectivă, dar totuşi îmi pare că unele bloguri nu au meritat unele distin...

Între două bete de scris, vreau să nu uit de Dragobete, sărbătoarea dragostei la români... Nu-mi prea plac mie sărbătorile astea la modul general, însă despre asta da... 14 februarie a fost boicotat de sufleţelul meu...Lasă occidentalii să-l sărbătorească pe Valentin. Mai conservator din fire, rămân cu sărbătorile noastre româneşti, chit că niciodată Dragobetele nu a fost în faţă...Astăzi însă, mi-am propus să fiu vesel, bucuros şi pozitiv...Sper să-mi reuşească... Totodată menţionez că voi fi şi probabil puţin mai îndrăgostit, de Dragobete, nu-i aşa? De fapt nu de azi, ci de câteva zile se înfiripează în mine nişte simţăminte, probabil numai de mine ştiute, însă destul de frumuşele...Îmi plac şi îmi place...Demult nu am fost în starea asta şi parcă-s un copilaş... Aşadar, vă felicit pe voi toţi cu această ocazie şi sper să vă simţiţi cu toţii ca şi mine!!! Dragobete fericit, dacă mi se permite astfel să spun!!! P.S. Da, da, ştiu, titlu conţine greşeli gramaticale... Imagine: www.agen...

Am găsit un clipuleț tare frumușel, mai ales că e făcut de un bun prieten de-al meu...Plotik ii tare frumoasa opera ta, nițel anticomunistă, dar asta este...

M-am înscris la Blogovăţ 2009 . Să fiu sincer aveam de gând să nu mă bag în acest an. Şi asta pentru că nu cred că am un blog ce ar merita să participe la un astfel de concurs, darămite înca la vreun premiu. Pe de altă parte nu văd de ce să nu particip. Poate m-ar stimula să scriu mai mult şi totodată e un instrument de promovare, nu? Dacă anul trecut m-am înscris cu două bloguri, dintre care unul a luat chiar şi un premiu, pentru ediţia din 2009 nu am decât să prezint umilul meu bloguleţ personal ...Ce-i drept, am uitat să mă laud, dar la 26 ianuarie am împlinit 3 anişori...Mai are cineva vreun bloguleţ mai bătrân??? În orice caz e un concurs binevenit şi nu ştiu cum, dar parcă aş crede că astfel de concursuri ar trebui să se desfăşoare mai des...Părerea mea... P.S. Am o nelămurire...Ce înseamnă un blog de media? Cel puţin un exemplu îmi puteşi da? Imagine: ciorici.com după un search pe google...:)

Am preluat ideea , sau leapșa, spuneți-i cum vreți de la colega mea de școală, Diana Lungu ... Sincer, mi-i greu să scriu pe astfel de teme...Nu e genul meu...Dar vreau să încerc... Chiar de multe ori mă întreb, ce vreau eu de fapt...Sincer nu știu...Dar de încercat se poate... Acum eu vreau să merg în oraș...Să beau o bere și să stau la o poveste cu un prieten din copilărie... Apoi vreau să dorm mult dimineață. Vreau ca lumea asta să lucreze după un regim care să permită suflețelului meu să se sature de somn, după care să pornească liniștit la răsturnat munții... Vreau de multe ori să fiu acasă, la Ungheni...Să stau acolo, să joc fotbal și să nu fac nimic... Vreau de multe ori să nu mă gândesc la bani, salariu și datorii... Mai vreau să merg la Cluj...În orașul unde probabil am trăit cei mai frumoși patru ani din viață...Să mă plimb pe străzile înguste din centru, cu clădiri excepționale, murdare și frumoase. Să observ oamenii care se salută mereu cu mult bun simț și cumsecădenie...Să...

Ce poate fi mai frumos decât Crăciunul. Afară a nins în sfârşit, sunt în concediu şi mă bucur de spiritul sărbătorilor de iarnă... Tot de Crăciun, să nu uit şi de o răceală obraznică adusă cred că de măria sa moşul, semn că Cristi (cacofonie necesară) nu a fost tare cuminte. De menţionat şi compania de telefonie mobilă, abonatul căreia sunt de vreo trei ani. Neînţelegînd deloc fenomenul crizei economice şi financiare mondiale, dar şi a buzunarului subsemnatului şi-a permis pentru nişte lei, vreo 459, să-mi blocheze contul. Menţionez că sunt cu frat-mio pe acelaşi cont... Şi pentru că avem o mulţime de zile libere în care băncile nu lucrează, până la salar cred că voi putea doar să răspund la apeluri... Astfel, până după sărbători voi comunica, dar şi felicita doar prin intermediului minunăţiilor create de internet. Vorbesc aici de gmail, gtalk, yahoo messenger, facebook, odnoklasniki si bineînţeles, multignoratul meu blog... Acum urmează lead-ul: Crăciun Fericit tuturor vă urez, sărbăt...

Leapşă (daca bine am inţeles ce însemnă o leapşă ) pe care o preiau de la Artur Gurău . Din cele două întrebări pe care le pune, eu am s-o preiau pe a doua. Ce ţine de prima, apoi sunt absolut de acord cu Artur. Aşadar, care sunt motivele care v-au determinat pe VOI să vă faceţi blog? 1. Când mi-am făcut blog, habar nu aveam de el. Ce înseamnă, cu ce se mănâncă. Vroiam să scriu ceva al meu fără ca cineva să-mi spună ce şi cum. Mai mult, un acut simţ al modernismului şi a proprietăţii. Aveam aşa un gând să fiu proprietar de blog, de pagină pe net. 2. E foarte uşor, nu te costă, şi atunci, de ce nu?? 3. Îmi place netul. Probabil sunt niţel dependent de el. Bineînţeles că voi avea mereu un bloguleţ, pentru că îmi place!!! 4. GSP-ul şi în special, Tolontan îşi făcuseră pe atunci bloguri. Cu ce-aş fi eu mai rău, mi-am spus atunci eu cu multă modestie. Se întâmpla prin ianuarie 2006. Acum însă, am blog, continui să scriu şi: 1. Nu mă gândesc la bani, chiar dacă mi-am pus adsense. 2. Nu mă ...

Expresul de Ungheni a împlinit un an!!! Publicaţia din Ungheni nu numai a reuşit să supravieţuiască, dar şi să se dezvolte frumos. Avem un site care este funcţional şi arată bine. Avem publicitate, un indicator că ziarul contează. Cel mai îmbucurător fapt însă, este că avem cititori. Am ajuns la 1950 de exemplare, încă puţin şi trecem de 2000. Un obiectiv pe care sperăm să-l îndeplinim în campania de abonare din toamna aceasta. Ce să mai spun. Mă mândresc să fiu proprietar la un astfel de ziar, cel puţin în acte. Oricum meritul meu este bsolut insignifiant fără eforturile redactorului-şef, mamei mele Lucia Bacalu. E realizarea unui vis, a unei cariere de succes şi rezultatul dragostei faţă de jurnalism şi muncă bine făcută. E sufletul ei, iar mie nu-mi rămâne decât să o felicit şi să mă bucur penru ea. La Mulţi Ani EU!!!

Am fost aseară la balet!!! Recunosc, pentru prima dată în viaţă. Am lăsat lucrul, de fapt mi-am cerut voie să ies mai devreme, lucru ce nu e chiar frumos, dacă e să mă uit la colegi...Nu am mari remuşcări dacă mă gândesc la scopul micului chiul acceptat... În cadrul festivalului patronat şi sub-patronat de mai marii ţării, "Invită Maria Bieşu" am mers la Baletul "Luceafărul", al lui Eugen Doga...Da, da, artistul poporului distins recent cu premiul de stat... Nici nu se putea fără Stepaniuc sau Cozma...Care iată, detaliu care mi-a scăpat, dar pus în evidenţă de Marina, prietena mea, au venit la teatru singuri şi fără consoarte...Destul de palid şi foarte urât ca imagine...Comunism pur... Mi-a plăcut baletul...Mai mult partea a doua sau actul doi. Asta pentru că în pauză am citit programul baletului şi am înţeles ce se dansează. Frumos. Costume frumoase, coreografie originală şi muzica genială!!! Au trecut rapid cele mai mult de două ore de dans, însă au meritat. Ca u...

Am fost sâmbătă la ziua oraşului meu scump şi drag...Frumos...Tare multă lume, veselie, focuri de artificii şi prieteni cât duce trenul...Mi-a plăcut. Atâta lume ca anul acesta nu cred că am văzut... Cu o seară înainte, povesteşte lumea încântată, Vali Bărbulescu a rupt, nu alta... În orice caz unghenenii s-au declarat super-încântaţi. Se pare că mulţi dintre ei nici nu credeau că Bărbulescu poate veni la Ungheni şi mai mare le-a fost satisfacţia când chiar l-au auzit. Duminică am făcut-o pe antrenorul şi am scos un egal acasa contra tinereilor jucători de la CSCA-Buiucani. Un rezultat bun pentru noi, mai ales la condiţiile care le avem... Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc: 22 de tineri de la Ungheni joacă fotbal pentru echipa oraşului în Divizia A degeaba. Nu primesc niciun leu, şi au doar prime de victorii cifrate la 500 de lei. Cu toate acestea, baieţii se antrenează, aleargă şi joacă... Le mulţumesc frumos... Aseară m-am întâlnit cu nişte colegi de la Cluj...Au primit cetăţenia ...

Parcă prea puţin inspirat titlul, dar chiar mă bucur pentru Ion Marandici . A luat o bursă în state şi sunt sigur că va reuşi, pentru că eforturi a depus destule. Ne cunoaştem încă din vremea studenţiei...Am fost noi la Cetate, pe malul Dunării la o anumită întrunire de lideri ai studenţilor basarabeni...Ceva de genul... Mă rog... Peste doi ani ne-am reîntâlnit la Cluj. Chit că îmi era cunoscut, dar nu ţineam minte de unde... Apoi mi-am adus aminte... Întâmplarea a făcut să ia un master în capitala Ardealului şi să fie cazat cu un bun prieten de-al meu. Din prima seară am ieşit la bere şi am discutat mult şi bine... Apoi, Ion a plecat în Bulgaria la alt master, după care am auzit că a ajuns şi prin Germania. Şi iată, peste alţi trei ani, ne revedem la Chişinău...Cică am fost, poate şi mai suntem colegi de breaslă... No, important e că Ion e un băiat de treabă, iar această bursă de studii nu vine decât în întâmpinarea vorbelor mele... Într-un timp a fost acuzat de un blogger moldo-rom...

Iată că în vâltoare evenimenteleor din cotidianul ista al meu, am uitat să anunţ un mare mare eveniment al neamului românesc de Jardan-i! Astfel, cel mai tânăr membru al familiei noastre şi-a făcut debutul în Divizia Naţională a Republicuţii noastre. Şi încă ce debut! În faţa Sheriff-ului. Au pierdut, logic şi firesc, însă mare bucurie pe capul nostru. Nunutzu, după cum îl alint, a jucat toate cele 90 de minute. În loc să mă uit la meci, mă uitam numai nu care cumva să mi-l schimbe... Altfel a jucat admirabil pentru cei 18 ani ai săi, a încercat cîte ceva, însă puţine i-au reuşit. Cert că debutul a fost întâmpinat cu fericire de a noastră familie, iar sâmbătă mergem la cel de-al doilea meci al său, cu Academia-UTM pe Dinamo de la 18.00. Am să fiu neapărat acolo şi tare fericit...Şi emoţionat!!! P.S. Am uitat să anunţ faptul că Ionuţ Jardan este legitimat la FC CSCA-Rapid Ghidighici! Imagine: www.fcmungheni.wordpress.com

Până la meciul României au mai rămas 5 ore. Atunci vom afla, atunci ne vom bucura, atunci vom plânge sau ba. Nu ne rămîne decât să aşteptăm. Altfel au mai trecut câteva meciuri, unele interesante, altele foarte interesante. În grupa A s-a stabilit deja programul final. Portugalia a defilat pur şi simplu. Ultimul meci l-au pierdut cu 2:0 din politeţe faţă de gazde. Era culmea ca Elveţia să termine campionatul fără niciun punct şi încă într-o astfel de grupă. Turcia a şocat Europa, iar cehii au dezamăgit. În minutul 75 al meciului dintre aceste echipe, o grămadă de microbişti mergeau la culcare după un 2:0 mai mult decât clar al cehilor. Ultimele 15 minute ale turcilor au fost senzaţionale. Bine că şi marele portar Peter Ceh a dat o mână de ajutor. În grupa B a surprins Croaţia. Trei victorii, inclusiv un halucinant 2:1 în faţa Germaniei a confirmat încă o dată de ce Anglia nu a nimerit la turneu. Germania se caută, joacă destul de urât, relativ confuz şi cu o apărare cam de varză. Noroc...

E vorba depre vinerea trecută...Nu e chiar foare frumos să scrii ceva pe blog, mai ales când ultimul post îţi datează de vreo două săptămâni în urmă, dar ce mai contează... Vineri am mai realizat un reportaj...Al doilea din scurta-mi carieră. E vorba despre un incendiu de la Botanica ...A ars "Gogosel"-ul. Frumos, cu fum negru, repede şi important, fără victime. Mare noroc. Multă lume a filmat evenimentul şi cu multă generozitate ni l-a oferit. Un băiat a venit chiar la noi la sediu cu imagini. Frumos gest. Spirit civic, ce să mai! Seara, la 22.00 am asistat la un spectacol în aer liber, BITEI 2008 . Lumea spune că e primul de acest gen din Moldova. În scuarul operei naţionale nişte actori de la un teatru din Polonia au făcut o demonstraţie de artificii, mult foc, muzică bună şi un scenariu interesant. Şi ca să revin, mult, mult, mult foc! Piesa, Exultet / Bucuraţi-vă, mi-a plăcut, deşi nu ştiu dacă am înţeles mesajul acesteia. Am înţeles însă altceva...E şi asta o artă, chi...

Demult nu am mai scris. Am luat o pauză. O pauză de scris, de lucru, de şcoală, de Chişinău de tot. De azi înapoi, la lucru, la şcoală, la Chişinău, la tot. Cam greu. Ritmul e bun, numai să te ţii de el. Acasă mi-am făcut cont în sfârşit pe twitter . Vedeţi în meniul din dreapta ce mai fac din când în când...Nu e mare lucru şi nu sunt sigur cât am să mai twitteresc, dar mai ştii? Altfel am citit cîte ceva despre bloguri, şi nu am să fiu tare original cînd am să recomand tuturor un blog dubios de bun şi un articol şi mai bun :) Enjoy şi un mai cât mai frumos tuturor!