Ce sfârşit de an jurnalistic...



Nu am mai scris demultishor... Am avut un noiembrie şi decembrie grozav...Luni grele şi frumoase...
Profan în ale jurnalismului, dar relativ pasionat, credeam că radio şi TV sunt aşa nişte chestiuţe lejere care nu necesită multă minte şi timp destul...
În ultimele 6 săptămâni, când am făcut cursul de radio şi apoi de TV am înţeles altceva...Sunt foarte diferite...Scopul e acelaşi, metoda e alta...Şi farmecul lor e diferit...
În orice caz sunt fericit şi mulţumit că am trecut o astfel de şcoală...Observ că încep să-mi mai schimb părerea despre jurnalism în Moldova şi pe zi ce trece tot mai mult îmi place treaba asta...
Acum spun cu tărie că atunci când am să cresc mare am sa fiu jurnalist!!!
Numai Bine!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Expressul de Ungheni

Imagine
La 1 noiembrie, adica 1.11.2007, va aparea primul numar, repet primul numar a viitorului ziar numarul 1 din Ungheni, Express de Ungheni (EU de la sine si de la noii vecini ai Unghenilor:)). E un proiect nou in presa locala din Moldova condus de Lucia Bacalu (ma mom) ce-si propune sa aduca multa multa calitate si jurnalism profesionist in provincie. Echipa noului ziar va fi formata din Lucia Bacalu, redactor-sef si director al publicatiei se pare, Ghenadie Nicu, paginile de investigatii, reportaj si cultura, si Cristian Jardan, subsemnatul, ce va scrie despre sport si alte teme de interes. Va fi primul ziar local din Moldova care va avea pagina separata de sport si de cultura...E un inceput... Tirajul initial va fi de 1000 de exemplare per editie. Nu e mult, dar nici putin. Oricum ne propunem ca pana la anul nou sa ne triplam vanzarile. Ziarul va avea 8 pagini format A3, va beneficia de un design modern creat de Vitalie Harea si va oferi ceea ce are nevoie mai mult publicul din Ungheni,
Citiți mai multe

Cu Dragobetele pe voi toţi

Imagine
Între două bete de scris, vreau să nu uit de Dragobete, sărbătoarea dragostei la români... Nu-mi prea plac mie sărbătorile astea la modul general, însă despre asta da... 14 februarie a fost boicotat de sufleţelul meu...Lasă occidentalii să-l sărbătorească pe Valentin. Mai conservator din fire, rămân cu sărbătorile noastre româneşti, chit că niciodată Dragobetele nu a fost în faţă...Astăzi însă, mi-am propus să fiu vesel, bucuros şi pozitiv...Sper să-mi reuşească... Totodată menţionez că voi fi şi probabil puţin mai îndrăgostit, de Dragobete, nu-i aşa? De fapt nu de azi, ci de câteva zile se înfiripează în mine nişte simţăminte, probabil numai de mine ştiute, însă destul de frumuşele...Îmi plac şi îmi place...Demult nu am fost în starea asta şi parcă-s un copilaş... Aşadar, vă felicit pe voi toţi cu această ocazie şi sper să vă simţiţi cu toţii ca şi mine!!! Dragobete fericit, dacă mi se permite astfel să spun!!! P.S. Da, da, ştiu, titlu conţine greşeli gramaticale... Imagine: www.agen
Citiți mai multe

Răzvan Cociş, U Cluj şi subsemnatul...

Imagine
Puţini ştiu, dar pentru o scurtă perioadă, 3 săptămâni am fost coleg cu Răzvan Cociş la juniorii Universităţii Cluj . Era în 2000, intrasem la facultate la Cluj, şi vroiam să fac şi fotbal. M-am dus la "U", echipa fanion a oraşului de sub Feleac. În grupa 83, la profesorul Alexa Uifălean. Am stat trei săptămâni acolo. Că am fost prost şi nu am continuat, devine un regret mare. Măcar să mă fi alungat ei. Dar nu era aşa. Nici până acum nu înţeleg de ce am plecat. Nu eram cel mai bun de acolo, dar cu siguranţă în câteva luni de antrenamente cu ei deveneam titular. Mă luau la meciuri, am şi jucat într-un amical cu echipa mare. Băieţii parcă începuseră să mă accepte...Mă rog... Cociş era un băiat firav, mereu se accidenta, iar în perioada când am fost acolo, niciodată nu aş fi crezut că va ajunge fotbalist. A explodat în mai puţin de un an. A ajuns la Tiraspol. La Sheriff. Gazeta Sporturilor de astăzi publică un material foarte interesant despre cum a ajuns la noi... Iată de fap
Citiți mai multe