Jurnal de Euro 4: Viva Espana!!!
[e ultimul articol de pe la Expresul]
Finala campionatului european de fotbal a fost previzibilă. Surprizele s-au oprit în semifinale, acolo unde Germania a învins greu Turcia, iar Spania i-a zdrobit pur şi simplu pe ruşi.
În finală, Spania a arătat că e cea mai bună echipă de pe continent, dacă nu şi din lume. A arătat multă maturitate în joc, determinare, tehnică şi un excelent control al balonului. Să nu uităm şi de o apărare senzaţională şi un Cassilias în poartă fantastic. Germania a muncit, a încercat să construiască, să-şi impună stilul însă degeaba. Duminică, în finală, Spania nu putea fi învinsă. Nicio echipă din lume nu cred că ar fi putut să-i bată pe spanioli. Câteva episoade frumoase ale finalei:
1. Luis Aragones - antrenorul criticat de o Spanie întreagă pentru că nu l-a luat pe Raul la campionat a închis gurile tuturor criticilor săi. Foarte calm şi cu multă experienţă a mutat de fiecare dată decisiv. În meciul din semifinale l-a întrodus magistral încă din prima repriză pe Fabregas, iar în finală l-a păstrat pe destul de apaticul Fernando Torres. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat. Fabregas a fost decisiv la mijlocul terenului cu ruşii, iar Torres a marcat unicul gol al finalei. O pensie meritată şi plină de glorie pentru un antrenor pe care mulţi se grăbeau să-l trimită acasă să-şi crească nepoţii. Recent, Fenerbahce a semnat un contract cu spaniolul. Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere.:)
2. Michael Ballack - ghinionul şi neşansa poartă numele tău. Fără îndoială germanul este marele ghinionist al timpurilor noastre. Poartă pe tricou numărul 13 la echipa de club şi la naţională. Liderul necontestat al fotbalului german din ultimii ani are un ghinion fantastic. În 2002 a pierdut patru trofee importante: Cupa Germaniei, Campionatul Germaniei în ultima etapă, Liga Campionilor şi finala campionatului mondial. Şase ani mai târziu, istoria se repetă. Ratează în acest an Cupa Ligii Angliei, Campionatul Angliei, Liga Campionilor şi Campionatul European de fotbal. Mai mult, Germania a jucat duminică cea de-a treisprezecea finală de turneu final la fotbal. Iar Ballack rămâne marele ghinionist al tuturor timpurilor.
A fost până la urmă un campionat frumos. Unul al fotbalului de calitate, al ofensivei, al atacului şi a golurilor frumoase. Fotbalul de calitate a învins, iar cei mai buni au ajuns în finală. Două surprize am avut. Turcia cu un joc frumos bazat pe multă emoţie, îndârjire şi o anumită doză de nebunie, dar şi Rusia. Naţionala condusă de Hiddink a surprins printr-un joc frumos, un fotbal de calitate, prospeţime şi ingeniozitate. În jocul cu Spania însă, şi-a arătat limitele. Semn că magicianul olandez mai are de muncă.
Finala campionatului european de fotbal a fost previzibilă. Surprizele s-au oprit în semifinale, acolo unde Germania a învins greu Turcia, iar Spania i-a zdrobit pur şi simplu pe ruşi.
În finală, Spania a arătat că e cea mai bună echipă de pe continent, dacă nu şi din lume. A arătat multă maturitate în joc, determinare, tehnică şi un excelent control al balonului. Să nu uităm şi de o apărare senzaţională şi un Cassilias în poartă fantastic. Germania a muncit, a încercat să construiască, să-şi impună stilul însă degeaba. Duminică, în finală, Spania nu putea fi învinsă. Nicio echipă din lume nu cred că ar fi putut să-i bată pe spanioli. Câteva episoade frumoase ale finalei:
1. Luis Aragones - antrenorul criticat de o Spanie întreagă pentru că nu l-a luat pe Raul la campionat a închis gurile tuturor criticilor săi. Foarte calm şi cu multă experienţă a mutat de fiecare dată decisiv. În meciul din semifinale l-a întrodus magistral încă din prima repriză pe Fabregas, iar în finală l-a păstrat pe destul de apaticul Fernando Torres. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat. Fabregas a fost decisiv la mijlocul terenului cu ruşii, iar Torres a marcat unicul gol al finalei. O pensie meritată şi plină de glorie pentru un antrenor pe care mulţi se grăbeau să-l trimită acasă să-şi crească nepoţii. Recent, Fenerbahce a semnat un contract cu spaniolul. Cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere.:)
2. Michael Ballack - ghinionul şi neşansa poartă numele tău. Fără îndoială germanul este marele ghinionist al timpurilor noastre. Poartă pe tricou numărul 13 la echipa de club şi la naţională. Liderul necontestat al fotbalului german din ultimii ani are un ghinion fantastic. În 2002 a pierdut patru trofee importante: Cupa Germaniei, Campionatul Germaniei în ultima etapă, Liga Campionilor şi finala campionatului mondial. Şase ani mai târziu, istoria se repetă. Ratează în acest an Cupa Ligii Angliei, Campionatul Angliei, Liga Campionilor şi Campionatul European de fotbal. Mai mult, Germania a jucat duminică cea de-a treisprezecea finală de turneu final la fotbal. Iar Ballack rămâne marele ghinionist al tuturor timpurilor.
A fost până la urmă un campionat frumos. Unul al fotbalului de calitate, al ofensivei, al atacului şi a golurilor frumoase. Fotbalul de calitate a învins, iar cei mai buni au ajuns în finală. Două surprize am avut. Turcia cu un joc frumos bazat pe multă emoţie, îndârjire şi o anumită doză de nebunie, dar şi Rusia. Naţionala condusă de Hiddink a surprins printr-un joc frumos, un fotbal de calitate, prospeţime şi ingeniozitate. În jocul cu Spania însă, şi-a arătat limitele. Semn că magicianul olandez mai are de muncă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu