Jurnal de SSAJ: Sfârşit trist a unei poveşti frumoase


Gata, s-a terminat. Dupa aproximtiv 10 luni de studii, am dat ieri ultimul test pntru Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Astăzi s-au terminat examinările. Nu am fost, pentru că de o lună am anumite obligaţii faţă de angajator.

Am avut un an frumos la şcoală, multe evenimente, multă carte şi multă muncă. Totul într-un ritm rapid şi susţinut. Obositor pe alocuri, dar frumos. Am scris lucrări, am mers pe drumuri, am fost certaţi, însă mai mereu am adus ceva - un produs jurnalistic de bună calitate. Jurnalismul e frumos şi captivant!

În aprilie am făcut un stagiu necesar pentru şcoală. A fost punctul de cotitură în scurta-mi carieră. După terminarea stagiului mi s-a propus un contract. Nu am putut să ratez o astfel de oportunitate şi am acceptat fără nicio reţinere.

Aici cred că s-a pus capac pe şcoala mea. A trecut pe planul doi, dacă nu mai rău. Nu m-a mai motivat, nu m-a mai atras, totul a mers spre noul meu job, unde încă sunt la început şi încerc să mă descurc.

Am uitat că şcoala nu înseamnă o instituţie. Nu e o sală cu calculatoare unde se produc diferite chestiuţe. Nu, dimpotrivă, SSAJ înseamnă nişte oameni alături de care ai stat un an. Cu care uneori te-ai certat, alteori te-ai bucurat, alteori ai stat la o vorbă bună. Colegi, profesori, invitaţi, asistenţi sau directori, toţi au făcut parte din viaţa ta o bucată de vreme.

Acum mi-am dat seama de acest lucru, şi-mi pare rău. Nu pentru că am făcut această minunată şcoală, ci pentru că dezamăgeşti un grup de oameni care ţi-au fost alături. Şi ce poate fi mai rău decât să vii complet nepregătit atunci când trebuie să-ţi etalezi valoarea, sau valorile. Încununarea unei munci de un an de zile...Şi dezastru...Pretexte nu există. Cuvintele nu-şi mai au rost. Regretele-s târzii. Dar totuşi vreau ca ultimele mele cuvinte la absolvire să fie: SCUZAŢI-MĂ VĂ ROG FRUMOS!!!

Comentarii

  1. paul20:21

    Ah, eu cred ca vei induioşa pe toată lumea cu acest mesaj. Este atât de sincer şi relaxant.

    Eu cred că am învăţat ceva din experienţa ta. Oricum, te va ierta toată lumea şi vei avea succes in continuare!

    Felicitari cu ocazia absolvirii, fie ea de orice fel! Eşti jurnalist cu documente:D

    RăspundețiȘtergere
  2. ochiulverde13:16

    ooo m-ai induiosat si pe mine. las ca oamenii nu si-au pierdut increderea in tine. sunt sigura d eacest lucru. o sa vezi si tu. Succese si bafta!!! Ai toata sustinerea din partea noastra.

    RăspundețiȘtergere
  3. elita01:02

    Las ca se aude pe la pro tv de unul Cristian Jardan- CRED CA NU DEGEABA!!! E important cum te simti tu si daca simti ca poti nu conteaza altceva. Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Artur Gurau17:22

    Dumnezeu sa te ierte. Da amu hai suna-ma sa bem o bere ca demult nu ne-am vazt :)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Expressul de Ungheni

Imagine
La 1 noiembrie, adica 1.11.2007, va aparea primul numar, repet primul numar a viitorului ziar numarul 1 din Ungheni, Express de Ungheni (EU de la sine si de la noii vecini ai Unghenilor:)). E un proiect nou in presa locala din Moldova condus de Lucia Bacalu (ma mom) ce-si propune sa aduca multa multa calitate si jurnalism profesionist in provincie. Echipa noului ziar va fi formata din Lucia Bacalu, redactor-sef si director al publicatiei se pare, Ghenadie Nicu, paginile de investigatii, reportaj si cultura, si Cristian Jardan, subsemnatul, ce va scrie despre sport si alte teme de interes. Va fi primul ziar local din Moldova care va avea pagina separata de sport si de cultura...E un inceput... Tirajul initial va fi de 1000 de exemplare per editie. Nu e mult, dar nici putin. Oricum ne propunem ca pana la anul nou sa ne triplam vanzarile. Ziarul va avea 8 pagini format A3, va beneficia de un design modern creat de Vitalie Harea si va oferi ceea ce are nevoie mai mult publicul din Ungheni,
Citiți mai multe

Cu Dragobetele pe voi toţi

Imagine
Între două bete de scris, vreau să nu uit de Dragobete, sărbătoarea dragostei la români... Nu-mi prea plac mie sărbătorile astea la modul general, însă despre asta da... 14 februarie a fost boicotat de sufleţelul meu...Lasă occidentalii să-l sărbătorească pe Valentin. Mai conservator din fire, rămân cu sărbătorile noastre româneşti, chit că niciodată Dragobetele nu a fost în faţă...Astăzi însă, mi-am propus să fiu vesel, bucuros şi pozitiv...Sper să-mi reuşească... Totodată menţionez că voi fi şi probabil puţin mai îndrăgostit, de Dragobete, nu-i aşa? De fapt nu de azi, ci de câteva zile se înfiripează în mine nişte simţăminte, probabil numai de mine ştiute, însă destul de frumuşele...Îmi plac şi îmi place...Demult nu am fost în starea asta şi parcă-s un copilaş... Aşadar, vă felicit pe voi toţi cu această ocazie şi sper să vă simţiţi cu toţii ca şi mine!!! Dragobete fericit, dacă mi se permite astfel să spun!!! P.S. Da, da, ştiu, titlu conţine greşeli gramaticale... Imagine: www.agen
Citiți mai multe

Răzvan Cociş, U Cluj şi subsemnatul...

Imagine
Puţini ştiu, dar pentru o scurtă perioadă, 3 săptămâni am fost coleg cu Răzvan Cociş la juniorii Universităţii Cluj . Era în 2000, intrasem la facultate la Cluj, şi vroiam să fac şi fotbal. M-am dus la "U", echipa fanion a oraşului de sub Feleac. În grupa 83, la profesorul Alexa Uifălean. Am stat trei săptămâni acolo. Că am fost prost şi nu am continuat, devine un regret mare. Măcar să mă fi alungat ei. Dar nu era aşa. Nici până acum nu înţeleg de ce am plecat. Nu eram cel mai bun de acolo, dar cu siguranţă în câteva luni de antrenamente cu ei deveneam titular. Mă luau la meciuri, am şi jucat într-un amical cu echipa mare. Băieţii parcă începuseră să mă accepte...Mă rog... Cociş era un băiat firav, mereu se accidenta, iar în perioada când am fost acolo, niciodată nu aş fi crezut că va ajunge fotbalist. A explodat în mai puţin de un an. A ajuns la Tiraspol. La Sheriff. Gazeta Sporturilor de astăzi publică un material foarte interesant despre cum a ajuns la noi... Iată de fap
Citiți mai multe