De 27 martie autorităţile moldovene înnebunesc
Mari nesimţiţi, tâmpiţi şi toromaci avem noi în fruntea statului de succes, Republica Moldova. Cum altfel poţi să le spui din moment ce zeci de cetăţeni români sunt opriţi la vamă de grănicerii moldoveni numai să nu apară în Basarabia de ziua unirii acesteia cu ţara mamă...
Aflu azi seară că peste 25 de persoane din Târgu Mureş, membrii unui cor şi a unei asociaţii culturale din Târgu Mureş au fost opriţi la Sculeni. Fără niciun motiv mi se spune...Veneau oamenii de la peste 400 de kilometri să onoreze invitaţia autorităţilor locale din Străşeni să participe la câteva evenimente culturale din localitate...Nu le-au dat voie...Bravii noştri grăniceri şi-au îndeplinit misiunea!!!
27 martie e cu adevărat o sărbătoare mare şi frumoasă, iar autorităţile nu o fac decât foarte importantă, aşa cum trebuie. Nu înţeleg de ce se recurge la astfel de metode în secolul XXI într-un stat aflat la graniţa Uniunii Europene...Trist de tot...
Oricum, vă felicit sincer pe toţi cu ocazia acestei sărbători...Pentru mine e o zi cu care mă mândresc şi pe care am s-o cinstesc toată viaţa!!!
Imagine: http://27martie.wordpress.com/
Mai multe vedeţi aici, aici şi aici.
Am ajuns in Albita pe la 12.00 noaptea. Dupa verificarea actelor si un control sumar al bagajelor am trecut mai departe. Odata ajuns in vama Leuseni, autocarul a oprit ca de obicei pentru controlul de rutina. Primul lucru care mi-a atras atentia a fost numarul mare de ofiteri civili care isi faceau de lucru in jurul autocarului. De obicei in vama nu e asa. Sunt vamesii, apoi sunt ofiterii politiei de frontiera dar pe ei e usor sa-i recunosti dupa uniforme. Acum erau pierduti prin masa de civili.
RăspundețiȘtergereAl doilea lucru care m-a surprins a fost ca vamesii nu erau aceeasi cu care m-am obisnuit. Dupa atitia ani pe drumul asta i-am cam invatat dupa fata pe toti. Sunt in majoritate oameni de-ai locului de prin satele de pe malul Prutului care si-au gasit si ei o slujba in aproiere de casa. Dar aseara erau altii. Niste figuri rele, abrutizate…vorbeau intre ei numai in rusa. Probabil i-au adunat de prin toate cotloanele tarii. Ne priveau pe toti cu ura, ca pe niste dusmani. Mi-au venit in cap vechile clisee sovitice despre romanii fascisti…anul 2009…inca speram ca ma insel si mi se pare si e oboseala de vina si tot asa…nu putea sa fie adevarat…prea arata totul ca intr-un documentar despre conspiratii.
Ne-au pus sa coboram din autocar cu tot cu bagaje. De obicei faceau asta doar la iesirea din tara. Dupa controlul obisnuit al bagajelor au adus un ciine. Dresat. Din cind in cind ofiterul care il tinea tragea de lesa si cinele miriia spre noi. S-a terminat si asta. Am indesat inapoi bagajele in compartimentul lor. In sala de asteptare, ne-au impartit: moldoveni si romani. Au zis…intii trec moldovenii. Din 20 citi eram in autocar, doar 6 cetateni romani. Tineri, la fel ca mine. Au ramas mai in spate Ne-au luat actele si au inceput sa le verifice. Se strinsesera in jurul calculatorului si citeau cu atentie toate datele. Din cind in cind mai notau cite ceva. La unele persoane zaboveau mai mult. Se uitau cind la tine cind la documente, apoi mai vorbeau intre ei. Credeam ca nu mai termina odata apoi, in sfarsit, trece si ultimul baiat. Cineva intreaba: au trecut toti moldovenii? Nu raspunde nimeni. Inseamna ca da. Unul din vamesi ne spune sa trecem inapoi in autocar. Romanii raman in sala. Sase baieti. Unul dintre ei mergea impreuna cu unchiul sau sa-si viziteze rudele din Chisinau. Unchiul trecuse fiindca avea pasaport moldovenesc iar pustiul ramansese in sala. Nu cred ca-si dadea seama exact ce se intimpla. Am iesit afara si ne-am oprit in fata salii sa-i asteptam. Cineva din vama ne-a spus sa ne suim in autocar. De sus se vedea in sala prin geamuri. Doi dintre baieti se certau cu ofiterii. Dadeau din miini dar nu puteam auzi ce spun. Eram toti in partea stinga a autocarului cu ochii pe geam. Apoi brusc lumina din sala s-a stins. Probabil se temeau sa ca filmam sau fotografieri. Nu mai vedeam nimic inauntru. Unchiul baiatului a vrut sa coboare si sa-i duca caciula dar ofiterul postat linga autocar l-a intors din drum. Peste citeva minute un ofiter iese cu unul dintre baieti ca sa-si ia geaca din autocar. Ma uit la fata lui…pare pierdut. Ma gindesc ca poate la fel arat si eu. E alb la fata. Dupa ce coboara, autocarul pleaca incet. Lumea isi revine cu greu. Toti dau telefoane si vorbesc intre ei. Pentru moment s-a terminat. Nu stiu ce s-a intimplat cu baietii care au ramas in vama. Probabil au fost expulzati. Stiu doar ca nu mai suport si nici nu mai vreau sa trec prin asa ceva. M-am saturat de frontiere mincinoase, m-am saturat sa traiesc in cosmarul asta. Nimeni n-ar trebui sa treaca prin asa ceva.
Preluat de pe curaj.net, de la rubrica comentarii