Despre surse şi jurnalism în Moldova
Fiecare jurnalist, orice background sau experienţă ar avea în spate, are o mică-mare problemă - lucrul cu sursele sale!
Eu am o experienţă micuţă în ale jurnalismului, deci şi a surselor, dar cumulat cu cea a colegilor mei am să încerc să fac un top al celor mai deschise şi a celor mai puţin deschise surse din Moldova. Nu e un studiu exhaustiv, de fapt nici studiu nu-i. E vorba de o încercare de identificare în categorii a oamenilor care îţi oferă informaţii. Şi poate mai ales a modului cum ţi le dă, mai deschis sau mai puţin deschis. Aşadar, topul surselor media din Republica Moldova:
1. Liderii politici - pentru unii prezenţa lor poate fi o surpriză în acest top, pentru alţii mai puţin. În orice caz, atunci când aud de presă, aceştia devin foarte binevoitori, vorbesc frumos, îţi fac declaraţii, te aşteaptă să mai vorbeşti cu ei. Bineînţeles depinde de subiectul pe care îl faci. Liderii din opoziţie sunt cei mai deschişi. Dar şi cei de la putere pot fi abordaţi relativ uşor. Nu vorbesc aici de Voronin, Lupu, Tarlev sau Stepaniuc. Menţiuni (ordine aleatoare): Braghiş, Muşuc, Pavlicenco, Filat, Diacov, Urecheanu, Prijmireanu, Ţurcanu, etc.
2. Experţii - aici îi pun pe toţi într-o oală (analişti politici, economici, media, etc). Ziariştii tot cred că fac parte din această categorie. Sunt în general oameni ocupaţi, în schimb foarte deschişi şi mai mereu găsesc timp pentru o declaraţie sau o părere. Menţiuni: Igor Munteanu, Veaceslav ioniţă şi întreaga echipă de la IDIS, Igor Boţan, Dorian Furtună, Ion Marandici, Victor Doraş, Viorel Cibotaru, Arcadie Barbăroşie, Vasile Botnaru, Igor Volniţchi, Radu Benea, Liliana Viţu, Eugen Râbca, Vasile Spinei şi lista cred că poate continua.
3. Oamenii simpli - sunt destul de închişi. De multe ori auzi să ţi se reproşeze anumite lucruri de care habar nu ai, dar dacă eşti jurnalist, apoi rabdă. Totuşi nu sunt atât de straşnici. Cu un pic de răbdare şi un picuţ de perseverenţă încep să vorbească de nu-i mai poţi opri. Menţiuni: există o legendă precum ruşii îs mai deschişi. Nu o comentez.
4. Funcţionarii - probabil în închipuirea lor sunt cele mai importante persoane într-o instituţie, minister, primărie sau stat. Mereu ocupaţi, mereu în căutare de permisiuni sau litere de lege care chipurile nu i-ar permite un dialog cu presa. Menţiuni(cei mai obtuzi: poliţiştii. Aici probabil şi nivelul de inteligenţă are un rol important.
Nu generalizez. Sunt nişte date factuale care s-au repetat mai des în experienţele trăite de mine şi de colegii mei. Cu siguranţă există poliţişti mai deschişi spre colaborare sau lideri politici mai inhibaţi. Una peste alta, jurnalismul nu poate exista fără ei, pentru că toţi ei fac ştirile, nu-i aşa?
Eu am o experienţă micuţă în ale jurnalismului, deci şi a surselor, dar cumulat cu cea a colegilor mei am să încerc să fac un top al celor mai deschise şi a celor mai puţin deschise surse din Moldova. Nu e un studiu exhaustiv, de fapt nici studiu nu-i. E vorba de o încercare de identificare în categorii a oamenilor care îţi oferă informaţii. Şi poate mai ales a modului cum ţi le dă, mai deschis sau mai puţin deschis. Aşadar, topul surselor media din Republica Moldova:
1. Liderii politici - pentru unii prezenţa lor poate fi o surpriză în acest top, pentru alţii mai puţin. În orice caz, atunci când aud de presă, aceştia devin foarte binevoitori, vorbesc frumos, îţi fac declaraţii, te aşteaptă să mai vorbeşti cu ei. Bineînţeles depinde de subiectul pe care îl faci. Liderii din opoziţie sunt cei mai deschişi. Dar şi cei de la putere pot fi abordaţi relativ uşor. Nu vorbesc aici de Voronin, Lupu, Tarlev sau Stepaniuc. Menţiuni (ordine aleatoare): Braghiş, Muşuc, Pavlicenco, Filat, Diacov, Urecheanu, Prijmireanu, Ţurcanu, etc.
2. Experţii - aici îi pun pe toţi într-o oală (analişti politici, economici, media, etc). Ziariştii tot cred că fac parte din această categorie. Sunt în general oameni ocupaţi, în schimb foarte deschişi şi mai mereu găsesc timp pentru o declaraţie sau o părere. Menţiuni: Igor Munteanu, Veaceslav ioniţă şi întreaga echipă de la IDIS, Igor Boţan, Dorian Furtună, Ion Marandici, Victor Doraş, Viorel Cibotaru, Arcadie Barbăroşie, Vasile Botnaru, Igor Volniţchi, Radu Benea, Liliana Viţu, Eugen Râbca, Vasile Spinei şi lista cred că poate continua.
3. Oamenii simpli - sunt destul de închişi. De multe ori auzi să ţi se reproşeze anumite lucruri de care habar nu ai, dar dacă eşti jurnalist, apoi rabdă. Totuşi nu sunt atât de straşnici. Cu un pic de răbdare şi un picuţ de perseverenţă încep să vorbească de nu-i mai poţi opri. Menţiuni: există o legendă precum ruşii îs mai deschişi. Nu o comentez.
4. Funcţionarii - probabil în închipuirea lor sunt cele mai importante persoane într-o instituţie, minister, primărie sau stat. Mereu ocupaţi, mereu în căutare de permisiuni sau litere de lege care chipurile nu i-ar permite un dialog cu presa. Menţiuni(cei mai obtuzi: poliţiştii. Aici probabil şi nivelul de inteligenţă are un rol important.
Nu generalizez. Sunt nişte date factuale care s-au repetat mai des în experienţele trăite de mine şi de colegii mei. Cu siguranţă există poliţişti mai deschişi spre colaborare sau lideri politici mai inhibaţi. Una peste alta, jurnalismul nu poate exista fără ei, pentru că toţi ei fac ştirile, nu-i aşa?
Sunt de acord în mare parte cu cele scrise de tine. Numai că, legat de oamenii simpli, cei din Chişinău mai fac nazuri şi se eschivează de la răspuns. Oamenii de la ţară sunt mult mai binevoitori şi gata să răspundă şi la ce nu îi întrebi.
RăspundețiȘtergereSursele...sunt cele fara de care nu pto sa afirmi nimic! jurnalismul in Moldova? Bravo in progres! toate sursele mentionate mai sus sunt cireasa de pe tort, cu cat ai mai multe surse cu atat materialul tau este mai echidistant si mai captivant!
RăspundețiȘtergere