Răzvan Cociş, U Cluj şi subsemnatul...

Puţini ştiu, dar pentru o scurtă perioadă, 3 săptămâni am fost coleg cu Răzvan Cociş la juniorii Universităţii Cluj. Era în 2000, intrasem la facultate la Cluj, şi vroiam să fac şi fotbal. M-am dus la "U", echipa fanion a oraşului de sub Feleac. În grupa 83, la profesorul Alexa Uifălean.

Am stat trei săptămâni acolo. Că am fost prost şi nu am continuat, devine un regret mare. Măcar să mă fi alungat ei. Dar nu era aşa. Nici până acum nu înţeleg de ce am plecat. Nu eram cel mai bun de acolo, dar cu siguranţă în câteva luni de antrenamente cu ei deveneam titular. Mă luau la meciuri, am şi jucat într-un amical cu echipa mare. Băieţii parcă începuseră să mă accepte...Mă rog...

Cociş era un băiat firav, mereu se accidenta, iar în perioada când am fost acolo, niciodată nu aş fi crezut că va ajunge fotbalist. A explodat în mai puţin de un an. A ajuns la Tiraspol. La Sheriff. Gazeta Sporturilor de astăzi publică un material foarte interesant despre cum a ajuns la noi... Iată de fapt de ce scriu despre Cociş, sau Răzvi cum îi spuneam.

P.S. spun că acolo, la Cluj, cu Răzvi mă înţelegeam relativ bine. Mergeam de la antrenament. El spre casă, eu spre cămin...Ce prost am mai fost...